Hanzi Georg Faghiura

Faghiura a fost si este pentru mine una dintre persoanele pentru care am un respect cu totul iesit din comun, pentru ca:
- desi departe de tara, isi iubea tara
- dovedea o generozitate cu totul speciala
- reusise acolo unde traia, avand afacerile sale
- dorea tot timpul mai mult de la el
- respecta scoala de unde pornise in viata
- isi manifesta cu modestie punctele de vedere
- isi construise multe prietenii adevarate.
L-am cunoscut la prima editie a Conferintei Internationale de Informatica Economica din 1993 si de atunci a fost nelipsit de la celelalte editii. Dupa ce primea scrisoarea invitatie, trimetea lucrarea si apoi venea in persoana, cu o masina mercedes de lux de doua persoane. Stiam ca Faghiura a venit la Conferinta, cand vedeam masina lui speciala in parcarea de la centrul de calcul din Dorobanti. La conferinta cand isi prezenta lucrarea venea la costum si cravata si impunea prin distinctia sa speciala. Vorbind foarte frumos romaneste intotdeauna a creat o impresie excelenta auditorului. Era prieten cu un profesor din catedra de Cibernetica Economica si la un moment dat s-a inscris si la doctorat in ASE. cand i s-a citit dosarul, foarte multa lume a ramas mirata ca o persoana trecuta de 50 de ani vrea sa faca un doctorat. In Romania exista o alta perceptie asupra varstei. La noi daca ai peste 60 de ani, trebuie sa te grabesti sa iesi la pensie, iar daca ai trecut de 70 de ani, de ce mai traiesti? Cine ajunge la 80 de ani, de ce n-a marit inca? Iar persoanele de peste 90 de ani deja fac umbra pamantului degeaba. este o conceptie urata, primitiva si brutala, dar cultivata pentru ca invrajbirea generatiuilor este un subiect bun pentru a domina in politica. Imi amintesc ca in 1998 in Olanda, am stat la o gazda care avea o prietena de 89 de ani, care abia se inscrisese la un curs de limba latina. Ea conducea o masina de teren alba si canta intr-un cor bisericesc. Asa ca faptul ca Faghiura incepea la acea varsta un doctorat, pentru occidentali nu este decat ceva normal, pentru noi e ceva iesit din comun. Chiar am fost la un examen de-al sau si m-a impresionat munca enorma depusa cu documentarea si profunzimea abordarilor.
Spuneam la inceput despre generoztatea sa. In mai 1993 dar si de alte dati, Faghiura a lansat invitatii colegilor mei de a merge la el in Austra, sa stea la el si sa viziteze. Le punea la dispozitie un microbuz si o vila. Le asigura si hrana pe vreo zece zile. Cu toti cu care am discutat au spus ca s-au simtit foarte bine. Unul numai mi-a zis, ca nu i-a dat si bani sa cumpere cadouri familiei, ceea ce mi s-a parut exagerat, dar nesimtirea uneori nu are limite. Eu nu am fost la el pentru ca in anul acesta primisem o bursa in Franta si insemna sa exagerez. Am lasat locul meu altui coleg si l-am asigurat pe Faghiura ca ii voi face vizita in alt an. Dar nu s-a mai intamplat. De cate ori venea in Romania era extrem de atent. Avea pentru fiecare din noi cate o mica atentie. Chiar daca nu reusam sa ne intalnim, gaseam in secretariat o mica punguta pe care era scris numele meu si in ea acea mica atentie si cartea de vizita a lui Hanzi. Gigel Sabau stia tot timul ce face faghiura. In anul acesta l-am intrebat daca vine la IE'2013. El mi-a zis ca nu mai vine, ca nu mai are cum. Am inteles ca a cazut cortina si pentru Faghiura. Am simtit ca lumea este mai mica si mai goala, ca altfel trebuiau sa fie oranduite lucrurile.